Românii din Ungaria, partea a 2-a

Românii din Ungaria-Elementul ortodox în Ungaria istorică este pomenit încă la jumătatea secolului al X-lea şi începutul secolului al XI-lea. Prezenţa românilor în regiunea celor trei Crişuri, precum şi prin părţile de nord-est ale Ungariei de astăzi, este atestată prin documente încă din veacul al XIII-lea. Stabilirea masivă a românilor în localităţile propriu-zise, unde trăiesc şi actualmente, a pornit prin secolul al XV-lea. O populaţie românească numeric considerabilă se înregistrează aici după alungarea turcilor, la sfîrşitul secolului al XVII-lea.

Atestări documentare despre colonizarea dirijată a populaţiei româneşti în nord-estul Ungariei datează din anul 1730. Atunci se stabilesc numeroşi români la Nyírbátor, Nyíradony sau Nyírábrány. Se înregistrează în 1773 ca localitate cu populaţie majoritară românească, printre altele Kiskálló sau Nyíradony. Românii de aici, ortodocşi la origine, la cîţiva ani după stabilirea lor au trecut la religia greco-catolică. Numai că, un veac mai tîrziu, la sfîrşitul secolului al XIX-lea, nu se mai găseşte nici o localitate prin aceste părţi în care ar fi fost înregistrată existenţa vorbitorilor de limbă română într-un număr mai mare de 50 de suflete. Aflîndu-se la periferia românităţii, trecînd la religia greco-catolică, limba liturghiei a devenit treptat limba maghiară. Este un eveniment hotărîtor pentru istoria mai nouă a parohiilor greco-catolice româneşti din aceste părţi transferarea lor în 1912 de la Episcopia din Oradea la Episcopia din Hajdúdorog.

Români greco-catolici, care şi-au păstrat într-o oarecare măsură identitatea culturală românească chiar şi pînă în zilele noastre, găsim în trei localităţi bihorene: la Bedeu, la Leta Mare şi la Pocei. La Bedeu românii, sînt şi în prezent majoritari păstrîndu-se încă vorba românească. Majoritatea românilor din Ungaria sînt şi astăzi de religie ortodoxă. Comunitatea din Giula, în anul 1651, se găsea sub oblăduirea mitropolitului Sofronie din Lipova. Comuna Micherechi a fost formată în anii 1758-1768 numai din români ortodocşi bihoreni. La sfîrşitul secolului al XVIII-lea, numărul caselor ortodocşilor români din Apateu era 52, la Peterd 71, la Crîstor 28, la Săcal 62, la Jaca 60, la Vecherd 40. Protopopiatul din Oradea, în 1848, înregistrează la Peterd 497 de credincioşi ortodocşi, iar la Săcal 529. Cît priveşte ponderea românilor, raportată la populaţia cu care convieţuiau la sfîrşitul secolului al XVIII-lea, aflăm că localităţile Micherechi şi Vecherd erau populate aproape numai de români. Românii au mai constituit majoritatea populaţiei la Peterd (86%) şi la Săcal (80%), dar erau deja de pe atunci în minoritate la Apateu (49%), la Darvaş (43%), la Jaca (28%) sau la Crîstor (26%).

Mai jos vom prezenta, în ordine cronologică, datele care atestă cu certitudine că în localitatea respectivă în anul menţionat exista deja comunitate ortodoxă română formată, activă: Giula 1651, Chitighaz 1716, Apateu 1748, Săcal 1759, Cenadul Unguresc 1767, Peterd 1768, Micherechi 1773, Crîstor 1779, Darvaş 1779, Jaca 1779, Vecherd 1779, Bătania 1784, Bichiş 1788, Budapesta 1808, Bichişciaba 1820, Ciorvaş 1900, Otlaca-Pustă 1913, Aletea 1934, Seghedin 1995, Leucuşhaz 1998.

Documentarea bisericii ortodoxe deja existente (ex. Vecherd, 1779), atestarea activităţii preotului român (ex. Budapesta, 1808), uneori chiar a doi preoţi deodată (Jaca, 1779), atestarea relaţiilor de dependenţă cu structurile Bisericii Ortodoxe Române (Giula, 1651), documentarea dăruirii unor obiecte de cult din partea credincioşilor bisericii (Apateu, 1748), construirea lăcaşului de cult ortodox român (Ciorvaş, 1900) etc., fac să presupunem că formarea şi închegarea comunităţii ortodoxe româneşti din localitatea respectivă trebuia să se petreacă mult mai devreme. După reînfiinţarea Mitropoliei Aradului – în anul 1868 – au aparţinut acestei Episcopii: Bătania, Cenadul Unguresc (Protopopiatul Arad), Bichiş, Chitighaz, Giula (Protopopiatul Chişineu-Criş). Aparţineau Vicariatului Oradiei: Apateu, Darvaş, Jaca, Peterd, Săcal şi Vecherd (Protopopiatul Oradea), Crîstor şi Micherechi (Protopopiatul Tinca).

Privitor la istoria comunităţii ortodoxe române din Budapesta vom menţiona că aceasta a devenit autonomă abia în anul 1900. Premergător acestui eveniment, românii ortodocşi din Buda şi Pesta de odinioară au avut, timp de peste două secole, biserică comună cu ortodocşii greci şi sîrbi. Biserica se afla sub jurisdicţia episcopului Budei, care la rîndul său a fost subordonat Carloviţului sîrbesc. După formarea parohiei româneşti independente, această biserică a aparţinut Episcopiei din Arad.

Apartenenţa la vreo religie a fost înregistrată cu ocazia recensămîntului din 1949 (respectiv cu mai bine de 50 de ani mai tîrziu, în 2001, necunoscînd însă rezultatele acestuia.) De analizat cifrele urmind legatura de la sfirsitul articolului.

* Cifrele statisticii de mai sus nu fac deosebire între ortodocşii de diferite naţionalităţi. (În localităţile Bătania, Budapesta, Cenadul Unguresc şi Seghedin trăiesc atît români ortodocşi cît şi sîrbi ortodocşi.) Repartiţia episcopală a bisericilor ortodoxe s-a menţinut pînă în anul 1920, cînd s-a stabilit noua frontieră dintre Ungaria şi România. În urma acesteia s-a creat o situaţie cu totul nouă pentru comunităţile ortodoxe române aflate pe teritoriul Ungariei, întîmpinînd cu toate o mulţime de probleme care aşteptau să fie rezolvate. În urma trasării noilor frontiere, comunitatea românească de aici a rămas izolată de masa românilor din Ardeal, părăsită de ţara-mamă, fără legături vii şi oficiale cu românii din imediata lor vecinătate.

Privitor la numărul românilor din Ungaria, întotdeauna a existat o diferenţă între numărul estimat şi numărul înregistrat la recensămînt. Organizaţiile de reprezentanţă ale comunităţii socotesc că azi trăiesc în Ungaria 20-25.000 de români.

Conform datelor statistice de recensămînt, în 1990 era mai mare numărul acelora care au fost “de naţionalitate română” (10 740), decît cei care au declarat limba română ca limbă maternă (8 730). În 1990, în Ungaria, s-au mai înregistrat 39 927 persoane, care, deşi nu s-au considerat români, au declarat că vorbesc româneşte. La recensămînt se înregistrează întreaga populaţie cu drept de şedere în ţară în momentul recensămîntului, inclusiv acele persoane care nu au cetăţenia maghiară.

Românii sînt o minoritate autohtonă în Ungaria. Constituţia ţării îi recunoaşte ca factor constitutiv al statului. Astfel, egalitatea în drepturi nu depinde de numărul membrilor comunităţii. Cu toate acestea, nu este deloc indiferent răspunsul la întrebarea: care este numărul românilor din Ungaria? Problema este deosebit de complexă. Ne vom baza şi în continuare pe datele Oficiului Central de Statistică, adunate la recensămînt.

Cum am amintit mai sus, 1949 este ultimul an cînd s-au adunat date privitoare la numărul membrilor diferitelor culte. Vom prezenta aici cifre referitoare la proporţiile locuitorilor de religie ortodoxă. Proporţia este raportată la numărul total al locuitorilor comunei respective. Vom da lista localităţilor unde şi astăzi funcţionează parohie ortodoxă română. Datele disponibile nu fac diferenţă între ortodocşii de diferite naţionalităţi. (Reamintim că pe lîngă ortodocşii români, au parohie în aceeaşi localitate şi alţi ortodocşi, ex. sîrbii: la Bătania, Budapesta, Cenadul Unguresc sau la Seghedin.)

În 1949, proporţia ortodocşilor în Ungaria la nivel pe ţară a fost 0,4%. Această proporţie, în 1920, era de 0,6%. Raportat la proporţiile din diferitele judeţe aflăm că, în 1949, în judeţul Bichiş, ortodocşii au format 2,9% din totalul locuitorilor judeţului. În judeţul Bihor această proporţie era de 0,9%. Urma apoi judeţul Csongrád cu 0,7%. Din totalul ortodocşilor (români, sîrbi, bulgari, etc.) majoritatea se aflau în următoarele zone geografice: judeţul Bichiş (37,1%), Budapesta (18,1%), judeţul Bihor (12,6%), judeţul Csongrád (8,5%), judeţul Pest (7%).

În 1949, greco-catolicii constituiau 2,7% din totalul locuitorilor Ungariei. În 1920, această proporţie era de 2,2%. Aproape jumătate din greco-catolici trăiau în judeţul Szabolcs-Szatmár (44,4%). Urma apoi judeţul Borsod-Abaúj-Zemplén (21,8%) şi Bihor (16,8%). Vom prezenta mai jos proporţiile greco-catolicilor în 1949, raportat la totalul populaţiei din trei localităţi bihorene în care şi astăzi se manifestă un oarecare interes pentru cultura românească (şcoală generală la Bedeu, asociaţie culturală la Leta Mare, reprezentanţă românească la Pocei).Tabelul cuprinde şi date de la recensămîntul din 1980 şi 1990, referitoare la naţionalitatea locuitorilor comunelor respective. Este vorba de numărul acelora care au fost înregistraţi
la recensămînt ca “români”. (Bănuim, numărul real al lor este altul decît cel introdus în tabelul de mai jos. Nu credem, însă, că toţi cei de religie greco-catolică ar fi fost sau ar putea fi exclusiv români.)

Majoritatea celor înregistraţi la recensămîntul din 1990 ca români, trăiau în judeţul Bichiş (5041), urmînd apoi Budapesta (1263), judeţul Bihor (950), Pest (584) şi Csongrád (496). Topul localităţilor cu cel puţin 100 de locuitori înregistraţi ca români în 1990 este următorul: Micherechi (1848), Chitighaz (1488), Budapesta (1263), Giula (517), Aletea (261), Bătania (252), Apateu (211), Seghedin (188), Cenadul Unguresc (183), Săcal (157), Otlaca-Pustă (126).

În restul localităţilor, numărul românilor a fost înregistrat sub 100 de persoane. La Budapesta, în 1990, în două sectoare au trăit mai mult de o sută de români. Cei mai mulţi (155) au fost înregistraţi în sectorul XI. În sectorul VIII s-au găsit 114 de români. Cei mai puţini (16) se aflau în sectorul I, de altfel acesta fiind şi cel mai mic district al Budapestei (cu 34 520 de locuitori). Redăm tabelul totalizat al populaţiei care a fost înregistrată în diferiţii ani ai recensămîntului ca “român”. Tabelul cuprinde şi date culese privitor la limba maternă a celui întrebat (înregistrat) la recensămînt. (În anii unde este trecut “-“ nu s-au cules date privitor la “naţionalitate”.)

Care este numărul românilor din Ungaria? Unul dintre răspunsurile posibile este următorul: la recensămîntul din 1990 au fost înregistraţi ca români în Ungaria 10.740 de cetăţeni. Reprezentanţele româneşti din Ungaria, inclusiv cele bisericeşti, estimează însă numărul românilor la 20-25.000 de suflete.