Românii din Ungaria nu mai au nici bisericâ cu slujire în limba română

Romanii din Ungaria nu mai au nici biserica cu slujire in limba romana. Ungurii din Romania au obtinut, prin grija unui ministru tradator, invatamant in maghiara, de la cresa la universitate, inclusiv Istoria si Geografia.

Romanii din Seghedin nu mai au unde sa savarseasca Sfanta Liturghie in limba romana dupa ce au fost dati afara din biserica ortodoxa sarbeasca unde mergeau, de catre un preot ungur care se pretinde sarb. Posibil ca gestul sau sa aiba legatura si cu interesul manifestat de Romania fata de romanii din Timoc si de BOR fata de Biserica de la Malainita. Redau Apelul romanilor din Seghedin.

Românii din Seghedin – persona non grata în biserica sârbească

Cu profundă consternare, dar şi cu mâhnire şi indignare, am primit hotărârea părintelui Káplán Pál, parohul Seghedinului, de a interzice săvârşirea liturghiei în limba română în biserica ortodoxă sârbă din Seghedin.

În ultimii 14 ani, în acest oraş, liturghia ortodoxă în limba română a fost oficiată de părintele protopop Aurel Becan, parohul Cenadului, domnia sa fiind, după cunoştintele noastre, primul preot român ortodox care tine slujbe pentru românii din Seghedin, în limba română, o singură dată pe lună.

Comunitatea românilor din Seghedin a fost intotdeauna adânc şi sincer recunoscătoare parohiei ortodoxe sârbe, părintelui Káplán Pál personal, pentru ajutorul frătesc acordat întru dragostea comună de Hristos şi de credinta noastră strămoşească, ce ne uneşte. Comunitatea românească din Seghedin este mică şi este în principal alcătuită din personal diplomatic şi din intelectuali români care lucrează în institutii din oraş. Bucuria noastră de a fi o dată pe lună, pentru maxim două ore, adunati în jurul altarului unei biserici ortodoxe, posibilitatea de a ne ruga împreună, în limba noastră maternă, într-un lăcaş de cult atât de prestigios, cum e biserica ortodoxă sârbă din Seghedin au fost considerate de noi adevărate privilegii, căci din moşi-strămoşi suntem ortodocşi şi români, am crescut şi ne-am format între aceste două coordonate capitale şi ne-am manifestat această bucurie fată şi de cei pe care i-am crezut fratii noştri întru credintă.

Observăm că acest lucru, din motive ce rămân ascunse nouă, a fost deranjant! Nu ne rămâne decât să multumim Consiliului Parohial al ortodocşilor sârbi din Seghedin pentru bunăvointa şi ospitalitatea de care a dat dovadă, deoarece este dreptul fiecărui proprietar de a primi în casa sa doar pe cel pe care iubeşte. Dar motivele pentru care părintele Káplán Pál ne privează de „folosinta Sfintei Biserici pentru oficierea particulară a slujbelor în limba română” sunt puerile şi jignitoare. Considerăm că este sub nivelul nostru creştinesc şi uman de a comenta aceste motive, însă atragem atentia asupra unui aspect, care – nefiind, de altfel, singurul – aruncă o lumină îngrijorătoare mai ales asupra unui preot.

Părintele Káplán scrie la un moment dat în incalificabila sa misivă din 23 aprilie 2010, referindu-se la faptul că părintele nostru Aurel Becan ar fi făcut uz de unele instrumente (derizorii din punct de vedere financiar: tămâie şi cărbune) din proprietatea bisericii sârbe: „ati putea mult mai uşor să le procurati din tara natală”. Ne revoltăm asupra acestui stil de exprimare care dovedeşte cât de putin cunoaşte părintele istoria acestor locuri şi cât de putin ştie despre nationalitătile din Ungaria. Constatăm cu stupoare că părintele paroh nu face altceva decât să folosească acele imagini-stereotip şi acele clişee etnice referitoare la români, care ne duc cu gândul la secolele trecute, la divergente, lupte şi mentalităti demult depăşite, dar care ne dovedesc faptul că nici azi, în secolul al XXI-lea, preconceptiile nu au dispărut.

Comunitatea ortodoxă a românilor din Seghedin