Românii din Albania

Macedoromânii sau Aromânii

In dictionarul enciclopedic vol.I, Bucuresti, 1993, termenul de aroman are definitia urmatoare: 1. Persoana facand parte dintr-o ramura a poporului roman si care vorbeste dialectul aroman. Aromanii au migrat in secolele IX-X de la Dunare si s-au asezat in diferite regiuni din sudul Peninsulei Balcanice; sunt de religie crestina (ortodoxa), iar o mica parte (in Albania) musulmana. Sinonim: macedoroman. 2. Dialect al limbii romane, vorbit de aromani. Asadar, vorbim de alti romani trimisi undeva in uitare de catre fratii lor romani. Se confrunta si ei cu aceleasi probleme cu care se confrunta romanii din Ungaria, din Ucraina, intr-o mica sau o mai mare masura. In Albania, aromanii nu sunt recunoscuti decat in calitate de comunitate folclorica, iar in Grecia ei sunt considerati vorbitori de dialect latin, in Bulgaria li se spune vlahi, fara a avea un statut bine definit. S-ar putea afirma ca aromanii sunt mai cunoscuti decat ceilalti frati romani, dar nu este asa deloc. Cati dintre noi stim ca Gigi Becali sau Toma Caragiu sunt aromani? Nu multi, va asigur. Si nu sunt singurele personalitati ale acestui grup, destul de numeros. (D.H.)

Populatie totala: 200.000 (estimare)

Populatie semnificativa in:
Grecia:
40.000 (1994)
39,855 Vlahi (1951)
Albania:
30.000 (1994)
4,249 (1955 )
Romania:
26.500 (2006 est.)
Macedonia:
9.695 Vlahi (2002)

Limba: Limba aromana si alte limbi din zona in care traiesc.

Religia: Predominant ortodoxa.

Grupuri etnice inrudite:
» Alti Vlahi
» Romani (incl. Moldovenii)
» MeglenoRomani
» Istroromani
» Albanezi
» Macedoneni
» Greci
» Turci (inclusiv Iuruci)

Aromanii (numiti de istoriografia romaneasca macedoromani, iar in Balcani vlahi, in aromana ei isi spun armani sau ramani) sunt un popor romanic din nordul si centrul Greciei, Macedonia, Albania, Romania si Bulgaria. Numarul lor este estimat la aproximativ o suta de mii. Limba lor materna e o limba romanica numita aromana, considerata de lingvisti ca fiind unul din cele patru dialecte ale limbii romane.

Nume

Vlahi a fost un termen folosit in Evul Mediu timpuriu ca un exonim de origine germanica (walh, mai tarziu welsh) pentru toate popoarele romanice (si chiar unele celtice: Wales), inclusiv pentru populatiile romanice din rasaritul Europei si din Balcani, dar, in zilele noastre, este folosit, in mod normal (in special de catre greci), numai pentru aromani, romanii fiind numiti vlahi sau valahi numai in context istoric sau ca termen vag derogativ sau daca este vorba de romanii timoceni, care vorbesc, de asemenea, dialectul dacoroman si anume un grai apropiat de cel din Mehedinti.

Numele de tsintsari (tintari) este dat aromanilor in special de sarbi sau maghiari (cincárok). Lexicograful sarb Vuk Stefanoviæ Karadzæ explica acest nume prin faptul ca sunetele ce si ci din limba romana aromanii le rostesc tse, tsi. Karadziæ a avansat si ipoteza ca tsintsari vine de la tsintsi (in romaneste cinci), dar Theodor Capidan afirma ca folosirea relativ rara a cuvantului cinci nu poate explica acest nume, si ca el poate fi atribuit mai degraba frecventei mari a sunetelor tse, tsi in aromana, in propozitii precum “Tsi fatsi?” (“Ce faci?”).

Un nume mai vechi, cu tenta peiorativa, este cel dat de greci: kutsovlahi (Kutsovlahos, adica “vlah schiop”), folosit in contrast cu numele de mavrovlahi, dat romanilor din nordul Dunarii. (Mavrovlahi sau morlaci reprezinta un alt grup romanesc balcanic, migrat spre coasta Dalmatiei. Resturi de populatie morlaca sunt astazi practic complet asimilate in populatia croata.)

O parte din turci si din albanezi ii numesc pe aromani èoban (“ciobani”) din cauza ocupatiei principale traditionale a acestora.

Istoric

In Evul Mediu, aromanii au creat, in 1186, in bazinul Dunarii de jos si al Vardarului (sudul actualei Romanii, Bulgaria si actuala Macedonie), regatul atunci denumit Regnum Valachorum (iar azi cunoscut ca “Al doilea tarat bulgar”), precum si o serie de state semiautonome pe teritoriul actualei Grecii, cum ar fi Vlahia Mare sau Vlahia Mica. Ulterior, aromanii au jucat un rol important in independenta mai multor tari balcanice cum ar fi Bulgaria, Albania si Grecia fata de Imperiul Otoman.
In afara acestor formatiuni politice istorice, aromanii nu au creat, nici revendicat state, cu o singura exceptie, efemera si socotita de majoritatea aromanilor ca mascarada politica, crearea in 1941, sub controlul Italiei, a unui principat autonom: Principatul de Pind, dupa ce armata Germaniei naziste a ocupat Grecia.

Aromanii astazi

In Grecia

In Grecia, aromanii se impart in trei mari ramuri: cea a gramustenilor, a pindenilor si a farserotilor. Primele doua ramuri se autodenumesc armani, in timp ce farserotii se autodenumesc ramani, ramani sau chiar remeni. Toate cele trei ramuri sunt cunoscute de greci sub denumirea de blaxoi (“vlahi”).

Gramustenii si pindenii sunt porecliti si kutsoblaxoi (cutovlahi), in timp ce farserotii sunt adesea denumiti arvanitoblaxoi (“vlahi arvaniti” sau “vlahi arbanasi”, adica “vlahi albanezi”). Gramustenii sunt concentrati mai ales in nordul si centrul Macedoniei grecesti, in timp ce pindenii locuiesc in sate din Muntii Pindului din Macedonia de sud-vest, in Epirul de nord, respectiv in vestul Tesaliei.

Unele colonii de farseroti constituie majoritatea locuitorilor din sapte sate situate la sud de Epir, in Aetolia-Acarnania, zona cunoscuta in Evul Mediu sub denumirea de Megali Blaxia, respectiv Vlahia Mare. Sate razlete, locuite compact de farseroti, se intalnesc si in Macedonia, pe culmile muntelui Vermion (Gramaticuva de Sus si cea de Jos), dar si in Tesalia de sud-est, in apropierea portului Volos, cum e cazul asezarii Sesclu sau Sesklo. Toti farserotii se autodenumesc ramani, insa nu toti ramanii vlahi se autodenumesc farseroti. Acesta din urma este cazul ramanilor vlahi din localitatea Megidei sau Midzidei (in greceste Kefalovryso).

O alta aglomerare de aromani se gaseste pe versantii vestici ai muntelui Olimp, in sud-estul Macedoniei grecesti. Acesti aromani nu sunt nici gramusteni, nici farseroti, si, in virtutea geografiei, nu pot fi considerati nici pindeni, intrucat muntele Olimp nu face parte din lantul muntilor Pind. Totusi, particularitatile lingvistice si de alta natura i-au determinat pe cercetatori sa ajunga la concluzia ca acesti aromani (sau vlaho-“olimpieni”, cum au mai fost numiti) au radacini in asezari traditionale aromane din Pind, de unde au emigrat, ulterior, in Evul Mediu timpuriu, in zona Olimpului.

Gramusteni, pindeni, farseroti: diferentieri lingvistice, culturale si politice

Departe de a fi reprezentat in decursul istoriei o entitate omogena, cele trei mari grupuri ale aromanimii din Grecia vadesc diferentieri substantiale. Diferentele dintre gramusteni, farseroti si pindeni sunt de ordin cultural, lingvistic si, intr-o oarecare masura, de ordin vestimentar.

Ca exemplu tipic, verbul a fi se conjuga complet diferit. Astfel, se conjuga Mini escu la gramusteni si farseroti, respectiv Io hiu la aromanii din Pind, Olimp si in unele sate din Vermion. La persoana a II-a singular se spune Tini hii pentru prima grupare, respectiv Tini eshtsa la gramusteni si farseroti. Formele mini escu/esc au fost semnalate de Theodor Capidan de asemenea la mocanii din Rasinari, Sibiu si la cei din Soveja, Vrancea.
O alta clasificare, mai mult politico-culturala decat etnica, ii imparte pe aromani in doua factiuni: cea traditional filoromana si cea filoelenica. Filogrecii au fost denumiti peiorativ de cei dintai si grecomani respectiv cataoni, catani sau caciauni. De altfel, cara-catanii respectiv saracacianii sunt, se pare, un grup de aromani farseroti grecizati in secolele al XVIII-lea si al XIX-lea.

Localitati compact filoromane se pot intalni azi in muntii Pindului la Avdela, Turia (in greceste Deskati), in muntii Vermion la Doliani si cele doua Gramaticova, la Candrova, la Selia langa Veria, si, partial la Baiasa (Vovousa) si Perivoli. Aromani cu simtaminte filoromane mai exista, desi in minoritate, in multe alte localitati.